Un secol pierdut fără Eminescu în Moldova

2024-05-12 12:45
Un secol pierdut fără Eminescu în Moldova

Nu am mai auzit de Eminescu din școală. Atunci în programa gimnazială se regăseau „Luceafărul”, „Floare Albastră”, „Sărmanul Dionis” și „Scrisoarea I”, pe care le iubeam. Știu că în România mai multe dintre operele lui Mihai Eminescu sunt incluse în curriculumul pentru examenul de Bacalaureat. Cum stau lucrurile la noi în Moldova nu cunosc, din cauza lipsei comunicării publice, dar îmi dau seama că nu am mai auzit nimic de Eminescu de 20 de ani, nici la facultate, nici la academie (la master) și nici la simpozioane belicoase, la hackatoane ori summituri naționale. Să nu mai fie la modă marele Eminescu? Mi-ar părea foarte trist acest fapt.

Nu este actual Eminescu?

Fix cu 150 de ani în urmă, Eminescu exprima preocuparea pentru starea agriculturii românești și pentru necesitatea unei educații care să fie relevantă pentru nevoile și aspirațiile societății. În eseul „Necazurile pătimite de agricultură” (1874, ziarul „Timpul”), Eminescu scria: „o direcție realistă însă a școalelor care să țină seamă de trebuințele reale ale societății”.
Eminescu pleda pentru o educație care să nu fie doar teoretică, ci și practică, care să pregătească tinerii pentru a face față cerințelor și provocărilor reale ale vieții, inclusiv cele legate de agricultură și dezvoltarea economică a țării. Un lucru extrem de actual și astăzi pentru Moldova.

Eminescu discuta despre fenomenul plagiatului în literatură și critica practica celor care copiază sau imită operele altor autori. În eseul „Contra Eminescu” (1874, revista „Convorbiri Literare”), Eminescu scria: „când unul plagiază nu face decât să urmeze exemplul ministrului său”.  Chiar foarte actual îmi pare pentru România și Republica Moldova de astăzi, oare nu? Prin această frază exactă, Eminescu sublinia că plagiatul este o practică neetică și lipsită de originalitate, sugerând că acei care plagiază urmează exemplul unor figuri autoritare sau influente care tolerează sau chiar încurajează acest comportament degradant.

 

În poezia "Împărat și proletar" (1876, revista „Foaia pentru Minte, Inimă și Literatură”), Eminescu exploarează  teme precum puterea, justiția și echilibrul social. Se prezintă contrastul dintre împărat și proletar, aducând în prim-plan lupta dintre cei puternici și cei slabi în societate.

Protagonistul poemului este împăratul, o figură puternică și dominantă, care simbolizează autoritatea și opulența. Împăratul trăiește într-o lume luxuriantă, plină de bogăție și de mândrie. El este înconjurat de servitori și cortegii, iar puterea sa este necontestată (Putin, de astăzi sau Ceaușescu, de ieri, o mică diferență). Pe de altă parte, proletarul este prezentat ca un om simplu și muncitor, care trăiește în sărăcie și suferință. El este marginalizat și subjugat de puterea împăratului și a clasei dominante. Cu toate acestea, poetul îl prezintă pe proletar ca având o fire nobilă și o demnitate interioară, chiar dacă este lipsit de bogăție și influență.

În finalul poemului, Eminescu sugerează că echilibrul social este menținut de forțele naturii și de legea karmei. El subliniază că fiecare individ va culege roadele acțiunilor sale și că nimeni nu poate scăpa de justiția divină. Astfel, "Împărat și proletar" este o meditație poetică interesantă asupra conflictului dintre putere și sărăcie, precum și asupra ideii că justiția divină prevalează în cele din urmă în fața inechității sociale.

Acum, să vă întreb pe toți… cât de actuale vă par vouă toate acestea pentru Republica Moldova și România? Mie, personal, îmi par subiecte la zi. Ba, mai mult, subiecte ce trebuie să fie dezbătute și mâine și poimâine, sau răspoimâine, în societatea noastră mult-prea patriarhală, inertă. Și, mai e ceva...


În fiecare an, la 15 ianuarie, este sărbătorită Ziua Națională a Culturii în România, care coincide cu ziua nașterii lui Mihai Eminescu. Tot în România este organizat Festivalul Național de Poezie „Mihai Eminescu”, în diverse orașe — se recită poezii în toată țara. Mai sunt Serbările Eminescu — în multe localități din România, în special în orașele și satele în care Mihai Eminescu a trăit sau a fost influențat de-a lungul vieții sale — sunt organizate serbări și festivaluri dedicate poetului. Deci, unde sunt toate acestea valabile și pentru Republica Moldova, unde?
 

Cum ar trebui să fie mai bine?
Într-o oarecare măsură, Eminescu a format și continuă să formeze generații prin operele lui, în aproape toate ciclurile de învățământ, de la școala primară, până la liceu. Dar în limitele acestui articol, susțin că lucrurile nu ar trebui să se termine doar aici… Vasta opera eminesciană are încă un potențial nevalorificat uriaș. Consider că dăm cu piciorul în el, dacă procedăm altfel și nu integram mai mult și la etapa învățământului superior din țară. Și cred că am perfectă dreptate aici, deoarece națiunea Română nu a avut până astăzi minți polivalente mai strălucite ca a lui Eminovici… Încă nu destule străzi și școli îi poartă numele. Nu destule personalități astăzi în țară sunt preocupate de tematica care îl frământa atunci pe patriotul Eminescu, pe bună dreptate.

Când afirm că opera lui Eminescu nu este valorificată în Republica Moldova la justa valoare, mă bazez și pe faptul că îi asociem numele în mare parte doar cu poezia. Dar, reflectând ideile și observațiile sale asupra condițiilor sociale și economice în contextul societății românești din secolul al XIX-lea, Eminescu a abordat diverse subiecte legate de problema sărăciei și dezvoltării economice, susținerea agriculturii, importanța educației și culturii pentru dezvoltare… Or, scrierile care dezvăluie aceste preocupări centrale ale lui Eminescu, fiind cunoscute doar exegeților și eminescologilor (atât de puțini și atât de „neimportanți” și neauziți!). Prerogativele și condiționalitățile Uniunii Europene nu țin la fel de susținerea agriculturii, de importanța educației și culturii pentru dezvoltare, de combaterea sărăciei și dezvoltarea economică? Cu mai bine de un secol și jumătate în urmă, Eminescu deja statua importanța acestor lucruri pentru țara noastră. S-a dat uitării, astăzi?

 

Cineva mi-ar mai putea reproșa că nu există fonduri, bugete planificate și programe în acest sens, dar eu cred că nu există interes și deschidere atât de necesare aici, în primă instanță. Nu există înțelegerea importanței strategice a operei lui Eminescu în Republica Moldova, precum nu există înțelegerea importanței strategice a drumurilor naționale impecabile, a medicinei naționale competitive, a educației moderne de calitate (pentru toate categoriile de vârstă).

În concluzie, pot spune cu mare încredere că ar fi extrem de util dacă am redistribui planificat accentele principale pentru cultură și economie în Moldova. Capitalurile câștigate prin IT nu sunt doar pentru dezvoltarea IT-ului și de dragul IT-ului, ci trebuiesc canalizate și spre cultură inclusiv (unde situația este precară acum)… Dacă „cultura în RM nu câștigă nimic” bani, nu înseamnă că aceasta nu ar trebui dotată de către stat pe unele linii strategice, precum Muzeul Virtual Eminescu sau Opera Literară Completă Eminesciană în realitatea augmentată, de exemplu. Pentru că „sufletul unei naţiuni se află în limba ei”, după cum accentua Eminescu în eseul
Despre naționalitate și despre limbă” (1874, revista „Timpul”), în contextul discuției mai ample despre importanța limbii naționale și a rolului său în definirea și conservarea identității unei națiuni.

 

12 May 2024    09:54

Autor: Iurie Barbaroș Jr., Jurnalist Independent

Ratings:

Iurie Barbaroș 2024-05-12 20:59

Cine socoate altfel sau puțin diferit de mine, să scrie aici cu argumentele de rigoare...